Tehnologie robotică şi în fabrică, şi pe
staţia spaţială
HOUSTON – General Motors şi NASA dezvoltă o
mănuşă robotică pe care angajaţii din auto şi austronauţii o pot purta pentru
a-şi îmbunătăţi munca, reducând în acelaşi timp potenţialul de risc prin
expunerea la răni.
Dispozitivul, numit Human Grasp Assist, cunoscut în
interiorul ambelor organizaţii drept K-glove sau Robo-Glove, a rezultat din
proiectul comun al GM şi NASA numit Robonaut 2 (R2), ce a
lansat în spaţiu primul robot umanoid, în 2011. R2 este un rezident permanent
al Staţiei Spaţiale Internaţionale.
Când inginerii, cercetătorii şi oamenii de ştiinţă de la
GM şi NASA au început colaborarea pentru R2 în 2007, una dintre cerinţele
de design a fost ca robotul să opereze instrumente proiectate pentru oameni,
alături de astronauţii din spaţiu şi lucrătorii din fabrici de pe Pământ.
Echipa a reuşit un nivel fără precedent al dexterităţii mâinii pentru R2,
folosind senzori de ultimă tehnologie, actuatori şi tendoane comparabile cu nervii,
muşchii şi tendoanele mâinii umane.
Cercetările au demonstrat că folosirea continuă a unui
instrument de prindere poate cauza oboseală muşchilor mâinii în câteva minute,
dar testele iniţiale ale Robo-Glove au indicat că utilizatorul poate prinde mai
mult timp şi cu un alt nivel de confort.
“Complet dezvoltat, Robo-Glove are pontenţialul de a
reduce forţa depusă de un muncitor auto la operarea unui instrument pentru o
perioadă extinsă de timp sau cu mişcări repetitive,” a spus Dana Komin,
Directorul Producţie şi Inginerie al GM, Strategie şi Execuţie Automatizare
Globală. “Reuşind asta, este aşteptată diminuarea riscului de rănire datorat
presiunii.”
De exemplu, un astronaut ce lucrează într-un echipament
presurizat în afara staţiei spaţiale sau un operator de asamblare în fabrică au
nevoie să folosească 15-20 livre-forţă pentru a ţine un instrument pe parcursul
unei operaţiuni, în timo ce cu mănuşa robotică ar putea avea nevoie să aplice
doar 5 până la 10 livre-forţă.
“Prototipul de mănuşă oferă echipei mele de dezvoltare a
echipamentelor spaţiale o oportunitate promiţătoare de a explora noi idei şi ne
provoacă gândirea tradiţională cu privire la ce poate însemna activitatea în
afara vehiculelor şi dexteritatea mâinii,” a spus Trish Petete, Şef Divizie,
Echipaj şi Sisteme Termice, Centrul Spaţial Johnson al NASA.
Inspiraţi din sistemul de actuatori pentru degete al R2,
actuatori sunt inseraţi în porţiuni superioare ale mănuşii pentru
a furniza suport de prindere pentru degetele umane. Senzorii de
presiune, similari celor care oferă R2 senzaţia de atingere, sunt încorporaţi
în amprentele mănuşii pentru a detecta dacă utilizatorul a prins un instrument.
Atunci când prinde un instrument, tendoanele sintetice se retractează automat,
împingând degetele în poziţie de prindere şi ţinându-le astfel până când
senzorul este eliberat.
GM şi NASA au depus 46 de aplicaţii pentru patente pentru
R2, inclusiv 21 pentru mâna lui R2 şi patru doar pentru Robo-Glove.
Primul prototip al mănuşii a fost finalizat în martie
2011, o a doua generaţie venind trei luni mai târziu. Pânza mănuşii este
produsă de Oceaneering Space Systems,
aceeaşi companie care a furnizat exteriorul pentru R2.
Actualul prototip cântăreşte în jur de două livre şi
include electronicele de control, actuatori şi un mic display pentru programare
şi diagnostice. O baterie litium-ion dotată cu curea este folosită pentru a
alimenta sistemul. Un prototip aflat la a treia generaţie, ce va utiliza
componente rearanjate pentru a reduce spaţiul şi greutatea, este aproape
finalizat.
“Căutăm în permanenţă metode de a îmbunătăţi siguranţa şi
productivitatea în fabrică,” a spus Komin. “Scopul nostru este să aducem
această tehnologie în viitorul apropiat.”
NASA şi GM au împreună o lungă şi bogată istorie de
parteneri pentru tehnologii noi, începând din anii 60, cu dezvoltarea
sistemelor de navigaţie pentru misiunile Apollo. GM a jucat un rol vital şi în
dezvoltarea vehiculului lunar, primul folosit pe lună.
Sursa: Opel Romania
0 comentarii