 |
| Foto: Facebook Mihai Marinescu |
Aflați
într-o pauză competițională, Alex Nicolau
(Andi - parașutistul) campion mondial la parașutism
- juniori la precizia aterizării, Emanuel Gyenes (Mani – motociclistul), câștigător
al raliului Dakar clasa Maraton și Mihai Marinescu
(Beu – pilotul de monoposturi), cel mai rapid român pe circuit, au decis să
descopere asemănări între motorsport și parașutism,
dar și cota adrenalinei pe care fiecare
dintre aceste sporturi o atinge. Proiectul s-a desfășurat
la începutul săptămânii pe aerodromul Aurel Vlaicu – Clinceni, iar din pricina
vremii caniculare saltulurile au fost efectuate ”doar” de la 3.000 m
altitudine.
Pentru Mani Gyenes aceasta este altitudinea la care în Dakar-ul din
America Latină sunt situații în care trebuie să se pregătească pentru startul unei probe speciale
din Anzi.
Dacă ar fi să transpunem cei 3.000 m pe lungime, în cariera lui Mihai
Marinescu ar însemna lungimea aproximativă a unui tur de pistă pe circuitul
Brands Hatch (Marea Britanie) unde a și câștigat o cursă
în actualul sezon al Formulei 2.
Jurnal
10:00 am: Ziua testului a debutat la sol cu Alex Nicolau în rolul
instructorului explicându-le celor doi piloți ”tereștri” cum
trebuie să își mențină poziția corpului la desprinderea de avion, în timpul căderii libere, în
timpul zborului planat după deschiderea parașutei și la aterizare.
Se completează formularele necesare saltului în tandem.
10:40 am: Ajutați de doi parașutiști cu peste 7.000 de salturi la activ fiecare Mani și Beu încep
să se echipeze pentru salt. În același timp Andi se echipează și prinde
camera pe cască pentru a imortaliza saltul.
10:50 am: Mai în glumă, mai în serios cei trei discută despre
eventualele temeri ale ”rookie-ilor” în ale parașutismului. Mani și Beu decid
însă că experiența merită trăită și se lasă pe mâna lui Andi.
11:00 am: Actorii testului se îndreaptă către avion (un Antonov An2).
11:55 am: Ușa avionului se deschide și Mani este primul care
sare. Ghidul său în această aventură este fostul parașutist militar
Ioniță Florian.
11:55:30 am: Este rândul lui Beu să facă saltul. Ghidul său este Ramiro
Nicolau tatăl lui Andi și un parasutist cu aproximativ 8.000 de salturi la activ.
11:55:55 am: Andi părăsește și el avionul și ”aleargă”
să își prindă elevii.
11.55:56 am: Cei trei actori ai proiectului: Descoperă ce au în comun
motorsportul și parașutismul sunt în cădere liberă.
11:56 am: După o cădere liberă de 50 secunde în care a atins o viteză
de 200 km/h tandemul în care a zburat Mani deschide parașuta și urmează
planarea.
11:56 am: Tandemul în care zboară Beu deschide parașuta. Urmează
o planare lină către pista aerodromului după o cădere liberă de 50 secunde în
care s-au parcurs peste 1.500 m.
11:59 am: Andi aterizează.
11:59 am: Mani aterizează.
12:00: Beu aterizează.
13:00: Se trag primele concluzii ale proiectului, iar Andi se pregătește pentru o
săritură de antrenament. Campionul mondial de juniori la precizia aterizării
(2010) a reînceput antrenamentul pentru ultima etapă a Cupei Mondiale de Parașutism care va
avea loc în Locarno, Elveția în perioada 21-23 septembrie.
Concluzii:
Alex Nicolau (Andi –
parașutistul): ”Mi-a făcut plăcere să îi introduc pe Beu și Mani în
sportul pe care îl practic. S-a văzut că sunt oameni care au parte de multă
adrenalină în sporturile pe care le practică și au înțeles foarte
repede ce au de făcut. A fost primul salt pentru ei, dar ambii au spus că vor
reveni. Nu știu încă dacă aș putea merge cu o motocicletă pregătită pentru Dakar însă în monopost
mi-ar fi frică să merg cu 200 de km/h. Parașutismul este un sport
mult mai sigur decât pare”.
Emanuel Gyenes (Mani
– motociclistul): ”A fost o senzație
extraordinară, însă acele 50 de secunde până la deschiderea parașutei mi s-au
părut mult mai lungi. Am făcut saltul de la o altitudine pe care o atingem
foarte des în raliul Dakar de când acesta a fost mutat în America de Sud, însă
acolo este altceva, pentru că avem pământul sub roți. În Anzi
cea mai mare altitudine pe care am atins-o a fost de 4.726 m și mi-ar
plăcea ca la un moment dat să pot face un salt cu parașuta de la
această altitudine. Andi este un sportiv extraordinar și trebuie să
îi multumesc lui și celor care ne-au ajutat să trăim această experiență. Cât despre
asemănări între ce facem noi în enduro, rally-raid și parșutism am găsit
doar adrenalina. În saltul cu parașuta am atins 200 km/h,
iar cea mai mare viteză atinsă cu motocicleta în Dakar a fost de 175 km/h.”
Mihai Marinescu (Beu
– pilotul de monopost): ”Mi-am dorit de foarte
multă vreme să încerc această experiență și mă bucur că
Andi ne-a permis să intrăm în lumea lui. A fost incredibilă căderea liberă și nu se
compară cu nimic din ce am trăit până acum. Cele 50 de secunde până la
deschiderea parașutei au fost lungi însă le-am savurat la maxim. Viteza de 200 km/h
atinsă în timpul căderii libere am simțit-o diferit comparativ
cu cea pe care o simt pe pistă în monoposturi. Totuși, pe lista
de elemente comune între cursele cu monoposturi și parașutism aș trece pe
lângă adrenalină și viteza. Andi ne-a explicat totul într-o manieră în care a părut că ce
facem este simplu, însă este de admirat că el și colegii lui de la
Aeroclubul României își trăiesc viața la altitudine și în viteză.”
Sursa: Renatta Stepanov, PR Officer Mihai Marinescu
0 comentarii